Vrea copilul animal de companie
Și uite că am ajuns și la acel moment în care a mea minunăție vrea un animal. Că dacă nu cere un frățior sau o surioară, sigur cere un animal. Că deh, e singur, și joaca așa singur nu e amuzantă. Și mi s-a făcut milă, și am cedat…
Research
Ca orice mamă bine informată, care stă la apartament (e bine de notat asta ca să se știe așa, că altfel sunt animalele de companie la apartament decât la curte), că dacă stăteam la curte deja cred că am fi avut fermă, am început să mă documentez ce animal de companie ni s-ar potrivi nouă ca familie cel mai bine.
Am început cu peștii, bineînțeles. Apoi m-am gândit că ar fi de investit în acvariu, filtre și alte minunății pentru a îi menține în viață. Dar, apoi m-am gândit că peștii ăștia sunt cam plictisitori, mare lucru înafară de a te uita la ei cum se plimbă în acvariu nu prea ai ce face cu ei și minunea mea s-ar plictisi imediat de ei. Deci sar din schemă.
Apoi m-am gândit la niște broscuțe micuțe dinacelea de acvariu. Nu cer ele prea multă îngrijire, dar sunt puțin sofisticate cu locul unde le situezi. Au nevoie de soare să își ia vitamina D, dar nu prea mult ca dupaia se încălzesc prea tare. Au nevoie de un loc departe de aparatura gen TV, calculator și altele căci vibrațiile acestora le deranjează și le fac rău. Și uitându-mă așa prin apartamentul nostru, sincer, nu am găsit loc unde aș putea pune un acvariu cu broscuțe. Deci au sărit și astea din schemă.
Bineînțeles că m-am gândit la un papagal, dar având eu de mică acasă papagal știu câtă gălăgie face și mizerie în același timp. Deci clar a sărit din schema mea.
Câinele sau pisica?
Și inevitabil ajungem la clasicile animale de companie, cățel sau pisică.
Un cățel de apartament neaparat este preferabil să fie unul de talie mică. Așa că cei de talie mare sar din schemă. La începutul anului am fost întru-un concediu la munte și la unul dintre restaurantele pe unde am fost, proprietarii aveau un cățel Jack Terrier alb. Sincer, frumos foc era. Nu vă zic că minunea mea de 3 ani a fost încăntată cu acel cățel, s-au jucat împreună tot timpul cât am fost acolo. Ba chiar voia să îl ia acasă. Și m-am gândit la acel cățel, apoi m-am gândit că trebuie scos afară minim de 3 ori pe zi pentru nevoile sale, plus plimbari zilnice ca să își consume energia. Nu vă zic că și prețul cățelului de acea rasă este pe măsură, lâsănd la o parte vaccinuri și alte necesități. Și sinceră să fiu, eu una nu sunt „a morning person” ca să mă trezesc la 6 să scot cățelul afară, minunea de 3 ani nici atât. Plus părul de cățel în casă, plus mirosul de câine, căci chiar dacă iși face nevoile afară și faci curat zilnic, câinele tot are un miros tipic care intră parcă în pereți, lucru ce mie nu mi-a plăcut niciodată. Dar mai ales scosul afară la 6 dimineața, și mai ales gândindu-mă la iernile la 6 dimineața m-au făcut să îl scot din schemă chiar dacă părea o cățel minunat.
Apoi am ajuns și la pisică. Părul de pisică, ăsta e punctul pe i. Dar pisica face la litieră, nu are nevoie de scos afară, este jucăușă, clar nu se plictisește minunea. Plus că îi plac pisicile, vrea să le mângăie pe toate. Așa m-am decis că ni s-ar potrivi o pisică.
Adoptă un animal!
Și acum a urmat mare întrebare, ce fel de pisică?
O pisică de rasă pură costă destul de mult. Mie una personal mi-ar placea un Main COON, dar trece mia de euro, crește enormă și cred că are mai multă blană decât am eu păr în cap. Așa că, din păcate, nu e momentul pentru o așa pisică, dar nu se știe niciodată, poate când voi ieși la pensie.
M-am gândit serios de ce anume îmi trebuie o pisică de rasă, când sunt atâtea picisi care au nevoie de o casă. Așa că am decis, că în loc să platesc pisica, bani pe care mai bine îi investesc în îngrijirea acesteia, mai bine merg să adopt una.
Și uite așa, înhămată cu un copil de 3 ani, vreo 7 pachete de mâncare pentru pisici și o sacoșă, am plecat pe dig (unde sunt toate pisicile posibile din orașul nostru) în căutarea unui puiuț de pisică pe care să îl luăm acasă.
Wish me luck!
