You are currently viewing Dincolo de Competiție: Cultivarea Empatiei și Sprijinului între Mame
who is right ?

Dincolo de Competiție: Cultivarea Empatiei și Sprijinului între Mame

De ce apare rivalitatea între mame?

De când am devenit mamă am observat că apare o competiție între mame, sau între copii, nu știu exact. Mă refer la acel fapt, pe care cu siguranță îl cunoașteți sau ați întâlnit, “copilul meu face mai bine”.

De ce ne comparăm copiii?

Când se naște copilul nostru, normal că ne gândim “e cel mai frumos, e cel mai roz, sau e cel mai gras”, nu zice nimeni că nu ar fi așa. Însă pentru fiecare mamă, copilul ei mereu va fi cel mai bun ÎN RITMUL LUI. E necesar să fim toți și toate conștienți/te că fiecare copil este unicat și are propria viteză de evoluție.
Eu mereu am zis că îmi compar copiulul cu el însuși de acum 6 luni sau acum un an. Așa pot vedea exact cum a evoluat, ce are nevoie sau unde îl pot ajuta. Dar nu toată lumea gândește așa. Și dacă mai pui că al tău copil mai are și un dezavantaj precum ar fi o dizabilitate, oricât de mică ar fi ea, chiar nu trebuie să îl compari cu nimeni.

Este competitivitate și în societate?

Dar revenind la acea rivalitate între mame care se naște, parcă, odată cu copilul. Să spunem că este momentul când copilul trebuie înscris la grădiniță, și mai întrebi pe ici pe colo cum se procedează, mai ales dacă ești la primul copil și nu te-ai mai lovit de această situație până acum. Toate mamele încep să fie secretoase, de odată nimeni nu mai știe nimic. Apoi afli că deja au copii trecuți pe listele unde se vor face inscrierea dosarelor. Parcă ar fi o cursă și trebuie să căștige cel mai rapid.

Și de multe ori, competitivitatea între mame se manifestă în comparații constante între realizările copiilor: note la școală, abilități în diverse activități extracurriculare sau chiar comportamentul social. Aceste comparații pot genera stres și anxietate nu doar mamelor, dar și COPIILOR. În toată această competiție pe care ne-o montăm singure în capul nostru minunat nu au decât de suferit copiii noștri. Comparația nu este bună, produce frustrări, scădere de stima și încredere, să nu mai zic de dezvoltarea emoțională a copilului tău când aude că X-ulescu este mai rapid la înot.

Drumul către acceptare

Dragi mame, suntem cu toții conștienți că minunile noastre sunt cele mai speciale, frumoase și deștepte pentru noi, părinții lor, dar haideți să nu mai comparăm. Haideți să fim mai buni, să acceptăm că poate al nostru copil nu e cel mai bun la înot, nu va fi campion național, dar cu siguranță se distrează înotând alături de prieteni.
În loc să alimentăm această rivalitate, ar fi benefic să cultivăm un mediu de suport și colaborare între mame.

Acest lucru poate fi realizat prin:

  •    Empatie și înțelegere: Recunoașterea că fiecare copil și fiecare familie are propriul ritm de dezvoltare și propriile provocări.
  •    Focare pe propriile realizări: Încurajarea copiilor să se autodepășească, fără a-i compara cu alții.
  •    Promovarea unui dialog deschis: Discuții între mame despre provocările și bucuriile părintelui pot ajuta la demontarea mitului că există o cale “corectă” de a crește un copil.

În final, fiecare copil este unic, și această unicitate ar trebui celebrată, nu folosită ca teren de comparație. Redefinind modul în care abordăm interacțiunile noastre ca părinți, putem crea o comunitate mai sănătoasă și mai fericită pentru noi și pentru copiii noștri.

Leave a Reply